Doubt Truth to Be a Liar » ironic

If at first you don’t succeed maybe failure is your style

katzy — Sat, 07 Mar 2009 08:06:06 +0000

Pot spune ca in viata am auzit de suficiente ori cuvantul “nu” pentru a ma putea obishnui cu ideea de refuz. Insa nu pot sa nu observ faptul ca o patesc destul de des in cazul evenimentelor la care participa mai multe persoane(e.g., cele organizate de consiliile studentesti). Desi am avut sansa sa le observ lipsa de profesionalism a multora, ma intreb, totusi, sunt chiar asa de putin compatibila cu ideea de grup/concurs?~~(exceptand sociopatia mea acuta)~~

Am decis sa ma axez momentan pe unele competitii in care selectia nu depinde de caracterisici care nu sunt in puterea mea. Astfel m-am inrolat in sesiuni stiintifice cat sa ma tina ocupata si implicit departe de gandurile care pana de curand ma daramau. Insa unele stari de neliniste inca se resimt, as in ma trezesc de una singura la 4 a.m. si nu mai am pic de somn.

Vroiam zilele astea sa ma apuc de studiat o carte de desen, recent primita. Insa ieri am avut parte de o replica, sa-i zicem intriganta, care m-a facut sa imi pun intrebari: “Daca am un om cu capacitati artistice, cum ar fi muzica sau desenul, nu-l fac in niciun caz contabil”. Carevasazica, se cam bat cap in cap. Ciudatenia vine de la faptul ca mi-am ales singura facultatea, desi as fi avut si altele in minte. Nu am aratat niciodata o inclinatie spre matematici(si inca imi sustin parerea ca aceasta profesie nu-i legata de matematica decat din perspectiva cifrelor si a operatiilor din clasele primare), insa profilul meu umano-artistic si-a gasit dezvoltarea in primii an de liceu, niciodata ajungand la maturizare. S-ar putea sa devin un Victor Petrini, varianta actuala si feminina. Insa nu ma simt in niciun caz cea mai iubita.

Poate ca, intr-un fel, am dat gres in ambele categorii.
Poate ca, in alt fel, am reusit.

Sick&tired, v 2.0

katzy — Tue, 03 Mar 2009 12:30:49 +0000

When silence engulfs into a deafening noise
When the blackening cold weaves a ceiling of darkness
When I speak the words that you wish me to say
When voices have succumbed to life all around

Nu as putea mentiona un anume gand care m-ar domina in momentul de fata, insa continui sa am o stare sesizabila de greata la tot ceea ce ma inconjoara.
Faptul ca nu am vrut sa las unele intamplari sa se repete s-a transformat, irevocabil, in incoronarea mea pe tronul damnatilor. Faptul ca am incercat sa imi pese si de altii din jurul meu nu mi-a adus decat durere si zbucium. La urma urmei, cei ce merita cu adevarat nu te tarasc cu nemiluinta prin drumurile pietruite ale Iadului.

When you’re begging for shelter don’t knock on my door
When you say that you changed you have done that before

Am fost dragutza pentru destul timp. De acum incolo, capete vor cadea.

A matter of time.

katzy — Wed, 25 Feb 2009 11:29:36 +0000

Mi-am amintit zilele trecute de o discutie purtata acum mult timp cu S. si mi-am dat seama cat de usor se poate repeta istoria. Insa, atunci cand pivotul ajunge in mana mea, nu vreau sa mai privesc in partea opusa in timp ce in fata mi se desfasoara o piesa cu inspiratie din trecut.

Atunci cand te simti coplesit ai intotdeauna un refugiu(oricat de agitata ti-ar fi firea, iar eu, din constructie, sunt foarte agitata), care, pe parcursul timpului, devine o parte importanta din tine. Stii ca orice s-ar intampla, poti sa iti intorci privirea intr-acolo. Dar este numai o chestiune de timp pana cand ceva intervine, iar acea parte este zguduita din temelii. Siguranta este numai de ordin temporal si aparent-vezi atat cat trebuie si nu mai mult. Si nimic nu poate fi adus inapoi.

Nu inteleg

katzy — Fri, 30 Jan 2009 09:52:47 +0000

Nu inteleg de ce atunci cand mi-e bine si sunt constienta de asta tot nu sunt multumita.
Nu inteleg de ce atunci cand timpul este si mai neiertator eu reusesc sa-l pierd aiurea.
Nu inteleg de ce atunci cand iti manifesti interesul fata de bunastarea unei persoane esti dat la o parte de catre aceasta.
Nu inteleg motivele pentru care ne complicam(noi oamenii) mai rau situatiile decat sunt ele initial.
Nu inteleg de ce atunci cand tin mortis de ceva(sa merg la un concert, par example) mamon face tot posibilul sa-mi strice chefu si prin urmare sa nu ma mai simt de parca as vrea sa merg.
Si nu inteleg de ce examenele cele mai nasoale pica ultimele, si in cele mai proaste momente.

Si nu inteleg aportionarea costurilor, in nicio metoda din cursuri!