Imi place muzica. De mica mi-a placut, si, avansand cu varsta, am incercat sa gasesc o cale de exprimare-de una singura, intrucat am fost singura din familie care nu a beneficiat de o educatie muzicala whatsoever. Dupa ani de chin cu chitara sau voce, de un an sau doi am avut ochii pusi pe pian- de care m-am apucat de curand, si cu care, aparent, ma inteleg mult mai bine.

Imi place desenul, si cred ca, de cand am invatat sa tin un creion, am inceput aceasta mica incursiune in lumea sa. Dar, ca orice alt avant artistic, a fost suprimat la un moment dat de ai mei, care il priveau ca o lipsa de timp. Inca mai desenez, cand am rabdare si inspiratie(prima mentionata este cea mai dificila) alternand intre creioanele cu carbune si tableta grafica-depinde ce am in cap la momentul respectiv. Probabil ca desenul a fost cea mai mare ratare a mea, intrucat avea, de cel mai mult timp, dovezi “palpabile” de talent. Apoi ar veni fotografia. Pe care, intr-o zi, imi doresc sa o imbin cu desenul, cumva(d-asta mi-am si dorit tableta grafica, in prima instanta.)

Imi place sa citesc. Imi place fantezia, imaginatia si mitologia. Imi place la nebunie umorul englezesc. Asa probabil s-ar explica mica/marea afinitate pentru Terry Pratchett. Imi place sa scriu. Fie ca sunt suparata/depresiva/mahmura sau pur si simplu macinata de o idee, am uneori porniri de a asterne in scris ceea ce simt. Atunci cand nu pot prin scris, desenez sau cant.

Imi plac limbile straine. Incepand cu engleza, pe care am invatat-o din desene, trecand prin franceza- pe care, de cand am intrat la liceu, am inceput sa o uit- si terminand cu germana, pe care am incercat de atatea ori sa o cuceresc, cred ca pot declara si aceasta indeletnicire ca un mic hobby al meu.

Cand debordez de imaginatie si creativitate, fac bijuterii. Imi plac mult si bijuteriile. Am un sertar plin, plus multe cufarase in care se adapostesc, de la mici la mari, de la complexe la simple. Prietenelor le fac cadou, uneori, bijuterii facute de mine.

Si-mi plac jocurile PC. Na, am zis-o. De cand ma jucam la copii vecinilor am dovedit o inclinatie catre ele. Rezultatul? Ore intregi petrecute in fata monitorului, cu tot felul de jocuri- de la shooter la strategie sau arcade, nu cred ca a fost ceva ce nu am incercat si un joc care nu m-a tinut ocupata mult timp, la un moment dat.

De ce am inceput sa zic asta? Mi-am amintit de o zi la liceu, cand, o profesoara tanara, suparata de unii colegi, s-a apucat sa ne intrebe, pe rand, ce hobby-uri avem, si cum ne petrecem timpul, in afara scolii. In timp ce o buna parte nu a avut cu ce sa raspunda, eu cred ca am avut ce istorisi.