Ganduri din vacanta si carul cu oameni prosti
Nu stiu cum se face, dar, in general cand ma enervez, ma enervez din cauza oamenilor prosti cu un IQ sub medie. Si am unele zile, in care, pare-se, ii atrag precum un magnet, pentru ca altfel nu imi pot explica nivelul de incompetenta intelectuala care ma inconjoara in mod repetat, la intervaluri scurte.
Din fericire pentru mine, am beneficiat de o serie de zile cu adevarat frumoase, ceea ce au facut din micutul meu concediu la mare (apa a fost intotdeauna cea mai eficienta terapie pentru mine) un bun prilej de a-mi mai dizolva din solicitarile de acasa si a uita de ceea ce a fost si va sa vina. Nu sunt adepta pierderii noptilor, a petrecerilor sau abuzurilor, prefer sa-mi petrec escapada in mod relaxant de tip linistito-pensionar.
Imi place sa cred ca sunt o persoana relativ calma. Spun relativ pentru ca am motivele si situatiile mele specifice de agitatie/ panica/ stress/etc pe care mi le asum. Insa atunci cand sunt pusa intr-o situatie delicata de catre diverse specimene, consider ca ma pot descurca fara a lovi pe cineva sau a-mi creste (prea tare) tensiunea. Asta exceptand tineretul galagios din fata geamului meu care isi prelungeste programul de “joaca” fix cand sunt eu in sesiune.
Revenind. Dupa cum am spus, sunt in general calma, si merg pe ideea ca un sistem de tip karma functioneaza undeva, cumva, si orice rau faci, se intoarce in proportii variate, dar se intoarce. Binele mai putin, ca nah, mai greu cu binele.
Aflandu-ma in ultima zi de concediu, ne trezim cu o oarecare dificultate dimineata (vazusem rasaritul cu 2 ore mai devreme, pentru ca apoi sa adorm glorios cu cana de cafea langa mine) si pornim catre plaja. Din cate am remarcat, pana si cele mai micute si ne-populare statiuni au fost invadate si supra-aglomerate, motiv pentru care daca nu ajungeai inainte de ora 8 si iti instalai prosopul, era nasol. Trecand peste procesul de protectie solara tip SPF 50, ne asezam frumos si asteptam sa ne zambeasca soarele.
La un moment dat insa am simtit langa mine putin mai multa agitatie decat ar trebui sa fie in mod normal. O tanti, plasata undeva intre 35-50 de ani, isi aseza prosopul pe plaja, insa intr-un mod in care nu multe persoane l-ar aprecia. Dupa ce si-a intins cosmelia peste vecinii lor din stanga, persoana in cauza s-a gandit probabil ca si noi stam poate prea comod acolo unde stam, drept pentru care si-a plasat prosopul peste al nostru (de precizat: nu avusesem parte de niciun fel de avertizare de tip “ma scuzati “, “pardon “, sau “du-te ba mai incolo”). In plus, papucii (nostri) care propteau colturile din stanga ale prosopului (nostru) s-au trezit repozitionati (a se citi aruncati) doi pasi mai incolo, de aceeasi stimabila.
Dupa cum am precizat mai sus, in general sunt pasnica. Drept pentru care, am ales sa nu fac scandal dar nici sa fiu prea draguta, pentru ca acest gen de oameni fac motiv de scandal din orice le dai. Am mutat doi pasi mai incolo prosopul, asteptand sa aud macar un “multumesc” murmurat. Raspunsul nu a intarziat, insa nu a fost cel scontat, prosopul inamic invadandu-ne, din nou, teritoriul, prin aceeasi procedura. Am mutat din nou, apropiindu-ne cat am considerat de bun simt de cei din dreapta noastra, atata cat sa fie satisfacuta tanti cea avida de spatiu pe plaja si fara sa fiu suficient de aproape pentru a lua in considerare ideea de a-i spune sau face vreun gest ofensiv.
Atunci mi-am dat seama ca va fi una din acele zile. Zi in care totul imi pica impotriva, incepand cu individul care strangea masa din locul in care ne luam pranzul (care a hotarat, in mintea sa clara si ascutita, ca atunci cand porti tricou cu Megadeth, poti sa fii o fata care arata de mai putin de 20 19 18 de ani, ca tot pericol public esti) si terminand cu mancarea pe care am savurat-o acolo, ce s-a dovedit a fi problematica din punct de vedere digestiv inclusiv pana a doua zi.
Am ajuns, din nou, la concluzia ca vacantele, jobul sau orice gen de interactiune de tip socializare directa sau indirecta ar avea cu mult mai putine situatii enervante daca ar exista macar o educatie medie. Sau bun simt. Si nu ma refer neaparat la faptul ca multi au probleme de exprimare, insa consider decenta realizarea faptului ca pe nisip nu se lasa gramezi de coji de seminte, si nici in apa diverse categorii de consumabile. Pur si simplu, lumea nu v-a gresit atat de rau incat sa va comportati asa cum poate faceti si acasa.
