Nota2: In cazul in care aceste raporturi sociale se limiteaza strict la sectorul virtual, persoana in cauza nu isi poate asuma in niciun fel vina pentru faptul ca tie ti se aprind calcaiele pentru o imagine, nu o persoana si ca nu stii cum sa fii discret si de bun simt cu sentimentele in cauza. Asemenea manifestari nu mai sunt scuzabile din momentul in care ai absolvit clasa a VI-a.

Nota3: Daca in cadrul situatiilor mentionate mai sus te loveste un val subit si insuportabil de frustrare tine-l pentru tine. Daca altfel nu se poate, atunci dai Log Off sau scoti PC-ul din priza. Nu are absolut niciun sens in legea firii si a lucrurilor de pe lumea asta sa incepi sa le strici si altora ziua.

Recent mi s-a confirmat(din nou) faptul ca am dificultati in a renunta la unele lucruri; ceea ce imi ingreuneaza, in mod considerabil, capacitatea de a avansa. Un exemplu practic este faptul ca, in decursul unei perioade de aproape 8 ani am reusit sa strang o gramada consierabila de prostii pe calculatorul meu. Si, evident, nu intr-o ordine anume, fiind pusa in situatia de a compacta(a se citi stergere in masa) ceea ce odata aveam in +350GB in mai putin de 150. Muzica, documente, poze(si cate poze), filme uitate(pana in 5-6, but still). Da, stiu ca nu e bine. Partea mai dificila este faptul caa sa tind sa fac si in viata de zi cu zi, ceea ce imi aminteste ca am de facut curat intr-o serie de dulapuri, sa vedem ce serpi mai gasesc si acolo.

Aflata in focurile invatatului (metafora cauzata de coloritul turbat pe care mi l-au capatat cursurile) devin vag constienta de o agitatie in scara blocului. Cand deodata, tresand auzind inchizandu-se usa vecinilor de deasupra, apoi pasi fugind frenetic pe scari, si o infigere (a se citi ciocanit) in usa noastra de la intrare.

Mi-au trecut automat prin gand motivele asaltului, printre care posibilele repercursiuni date de asimilatiile muzicii pe care o ascult (in special in perioade de maxim stres si cofeina) si faptul ca poate au venit, cu tortze si furci, intru linistirea mea. Dar muzica nu urla, de data asta.

Poate, in absenta atentiei mele (mai mult decat de obicei) am uitat robinetul deschis si am provocat o inundatie de proportii catastrofale. Dar si asta e improbabil, intrucat apa nu prea curge in sus, in conditii de gravitatie si integritate mintala.

Asadar convinsa ca nu am daunat cu nimic omenirii in ultimile 20 de minute, m-am ridicat si am procedat asa cum am considerat in acel moment ca trebuie, deci am anuntat-o pe mama(aflata alaturi, in bucatarie) ca e cineva la usa (informatie destul de redundanta, mi-am dat seama dupa ce am grait, dar imaginatia mea tot zburda pe campii, asa ca nu aveam de gand sa raspund eu la chemarile aprigi).

Observa, prin vizor, ca este omul care aduce facturile de lumina(intre timp, individul incercase deja 3 dintre melodiile pe care le avem la sonerie, si nu parea sa vrea sa se opreasca). Vazandu-l meloman, m-am gandit sa il invit sa le incerce pe toate(in timp ce bea un ceai de musetel, sa se linisteasca), sa nu plece omul cu tristetea ca nu a apucat sa asculte tot repertoriul soneriei, intrucat omul manifesta o daruinta deosebita in apasarea butonului, chiar si dupa ce usa a fost deschisa.

Si ma gandesc. Acum, factura de lumina s-a aliniat standardelor celorlalte facturi, nemaifiind nevoie de semnatura si alte formalitati pentru primire. Daca este omul atat de consumat de actul acesta, nu ar putea mai bine sa puna facturile in cutiile postale, in loc sa mearga furtunos din usa in usa? Ar economisi timp, care ar fi putut fi utilizat, sa zicem, nu asaltand oameni nevinovati, ci participand la diverse activitati mai.. calmante.

Later edit: Ca mi-am amintit, soneria veche tot omul asta a stricat-o.

Dupa multe lacrimi, suspine si of-uri am hotarat, impreuna cu cativa prieteni, sa mergem pentru 3-4 zile la Cernavoda(Rock River Fest plus o vacanta bine meritata, zic eu). Nu pot cataloga aceasta prima iesire ca fiind ceea ca ma asteptam(din mai multe puncte de vedere) insa, date fiind conditiile, mai mult de atat(din pdv financiar) nu se va putea in aceasta vara.

In prima instanta, acum sunt de parere ca trenul nu este chiar atat de rau pe cat mi s-a parut acum cativa ani, cand am mers singura. Am avut si o mica escala in Constanta, apoi la drumul de intoarcere am fugit de control doua vagoane si apoi am coborat la timp.

Cernavoda este un oras(?!) destul de mic, insa foarte incalcit. In afara de amestecul de deal/vale pentru care picioarele mele nu erau pregatite, pana si oamenii pareau confuzi atunci cand intrebam de diverse locatii(inclusiv hotelul la care aveam cazarea). Ca sa nu mai zic ca, odata ajunsi in gara, ne intrebam unde naiba e orasul, pentru ca totul era deosebit de pustiu.

Taxiurile acolo au numai numar de mobil, privat. Nu exista un numar la care poti suna sa iti aduca pe cineva la punctu X. Ceea ce a ingreunat si mai mult drumurile in unele momente. In mare parte hotelul a fost bun, iar mancarea de prin zona foarte buna. Unii localnici mi s-au parut, pe alocuri, ciudatei, insa poate sunt eu pretentioasa.

Am sa ma abtin sa vorbesc despre concert din pdv organizatoric(desi am facut si recenzia pentru MetalAct) si pot spune asa. Prima seara(cu niste exceptii bine delimitate) a fost chiar placuta, in a doua am putut jura ca nu voi ajunge acasa fara sa fiu electrocutata(dar o parte din concert si drumul de intoarcere sunt acum povesti bune de spus nepoteilor), iar a treia mi-a rezervat surprize-placute si neplacute, dar surprize.

In afara festivalului, mica escala in Constanta(desi foarte, foarte scurta) a fost pe sufletelul meu. Desi a fost mai mult de mers pe jos decat ma asteptam(probabil si din cauza caldurii mi s-a parut astfel), m-am putut bucura apoi de preparatele unei cofetarii mici din zona(mirosea mult prea bine ce era acolo, n-am putut sa rezist) si apoi de valurile marii. La nevoie, poti sa nu ai costum de baie, ca se gasesc solutii.

Desi as fi putut scrie mult mai multe(pana si o povestioara) parca nu ma simt in.. tastele mele momentan. Probabil cand imi voi mai reveni, voi scrie mai multe.

De ce nu puteam pati asta inainte de un examen care nu are treaba cu PC-ul? De ce?

BSOD, intr-una.

Iar telefoane, iar nervi, iar lacrimi si suspine. Am reusit sa ajung la prestanta in care ii spuneam interlocutorului problema si raspunsul primit era: “am vazut multe la viata mea, dar asta niciodata”. Numai eu pot face asta, normal. Si daca a auzit cineva pana acum de “Corrupt recycle bin” il felicit. Am reusit sa corup tot- dezavantajele de a avea warlock, probabil.
Concluzie: Restart. Acu reinstalez(!!!) windozele(cu format partition via telefon, normal)-iar, si nu mai bag niciun driver pana nu intreb in 7 parti.

In alta ordine de idei, ma sui pe peretz de la stres si chestii de facut, deci cateva zile voi sta deoparte.

Vineri m-am aflat in situatia de a-mi umple timpul pentru doua ore, si deci am incercat sa gasesc activitati mai putin solicitante. Dupa cantina, planuiam o excursie relanxanta pe la cateva magazine(profiling, eram singura si puteam sa casc ochii cat doream fara sa ma injure cineva in afara de angajati) si apoi undeva prin imensele coridoare ale facultatii, incercand sa invat macar un curs pentru urmatorul examen.
Dupa peripetia mea(o sa cititi mai incolo), mi-am gasit un locsor comod(chiar era, chiar teribil de comod-gen fotolii tapitate si masuta de cafea, scrumiera mai lipsea din decor) in care mi-am scos caietul-da am caiet – si am inceput incearcarea de a studia.
Fauna din cadrul facultatii nu va inceta niciodata sa ma uimeasca. De la baietii care ocupa locurile pe scaunele tapitate, lasand fetele sa stea in picioare, pana la rasetele zgomotoase si pitigaiate la orice prostie aparuta sau spusa.

Trecand la peripetie.

De ceva timp, in Piata Romana s-au amplasat niste omuleti care incearca sa convinga diverse persoane de gen feminin sa se inscrie “in baza lor de date” pentru nujtu ce firma de fotomodele. Avand experienta anterioara(in care am mai fost oprita pe strada pentru asa ceva, insa am scapat mai usor) am incercat, pe cat posibil, sa i evit, insa unul dintre ei ma ochise demult si prin urmare a venit dupa mine(nu glumesc, a traversat trotuarul in diagonala, cu viteza, si m-a urmarit!)

Bai frate, dar nimic nu ii convinge. Am incercat cu: “nu”, “nu e genul meu”, “nu, nu ma intereseaza”, “da, am alte lucruri mai bune de facut”(de ce, de ce, de ce sunt asa de educata si nu plec pur si simplu?). Omul n-a renuntat: ca am ochi frumosi(stiu, acum mori de ciuda), ca am par frumos(spranceana ridicata nu transmitea tocmai bunavointa din partea mea si simtea probabil ca daca trece cu complimentele mai jos de nasul meu ar putea risca sal pocnesc) ca sa incerc macar, ca nu vreau pentru ca nu stiu cum este, dar dupa se schimba treaba(barbatii au o afinitate pentru fraza asta, no?).
La un moment dat m-a intrebat de varsta. I-am raspuns. Socat(privirea imi va ramane intiparita in memorie mult timp, gen priceless), mi-a zis ca par de 17 cel mult, apoi a incercat in continuare sa ma convinga. Aahaha. Pedo.
Apoi de facultate, ca unde invatz. Soc, din nou.
Intr-un final omul s-a lasat pagubas, vazand ca nu are cu cine. Nu are material.

Din pacate, din ce in ce mai multe firme anonime au inceput sa impanzeasca orasul. De la preminunatii responsabili de racolarea tinerelor(pardon, a minorelor) de pe strada pana la multitudinea de firme “de securitate” aparute, cu nume care mai de care mai interesante. Sa iau cateva:

• DPS Security-pentru cei in afara WoW probabil ca nu ar insemna nimic. Dar pe mine m-a bufnit rasul in dimineata in care am vazut individul apartinand firmei. Totodata ma gandeam ca era mai functional sa fie un “Tank” Security sau LVL80 Security sau ELITE Security(asta daca nu ar exista deja). DPS-isti din lumea warcraft, adunati-va!

• Titanii security- glumesti? Daca apare Zeii security ? Pierdeti clientii.
• BADAS Security-ahahaha. Priceless
• Umbra grup SRL-aici iertam numele, insa descrierea mi-a atras atentia: Agentie de investigatii, investigatii economice(wha?), conflicte conjugale(draga, nu ma supara, ca pun detectivii pe tine!), conflicte sexuale(gen daca nu poti.. duce treaba la capat si ai conflict cu prietena, apelezi la ei?), probleme de cuplu(again, ce am zis), adulter(wha?! 2.0), gelozie, urmarire, filaj, contrafilaj(no comment)

Si cu ocazia asta mi-am amintit de un studiu de caz de anul trecut, in care trebuia sa citesc despre o firma, PLM LMD. Da, stiu.

Radem, glumim, insa daca nu mai scriu o perioada, veti sti ca probabil am fost descoperita de vreo Panamea Security careia nu i-a convenit descrierea mea de mai sus.

Si totul ar fi fost mult mai usor daca nu era perioada proiectelor si temelor. Si daca nu le simteam atat de mult lipsa unor persoane.
Insa, din unele puncte de vedere, pauza a fost binevenita.

In primul rand, mi-a oferit sansa de a ma “racori” dupa cateva intercalatii neplacute pe net, cu diversi..oameni. Ma gandeam ca, atunci cand pe altii ii lasi sa traiasca, nu vor veni, in tropote, sa te sugrume in somn. M-am inselat.
In al doilea rand, mi-am reamintit ca imi place sa gatesc! Ieri si astazi am facut snitzele pentru toata casa, si am fost laudata si preamarita incat ma simt ca o regina a gatitului.
Si mi-am redescoperit pasiunea pentru umor, si, implicit, pentru Seinfeld. Prin urmare, am revazut jumatate din al treilea sezon, trecand la rasete atat de puternice incat ai mei veneau sa vada daca ma simt bine.

Insa, iata ca, am revenit. Si ma bucur.

A, si am si desenat ieri.