Copycat

Sunt momente in care ma opresc, ma retrag doi pasi inapoi, si analizez tot ceea ce am in jur mai in detaliu. Mici fragmente de timp in care imi pot insusi o deplina obiectivitate si un ochi critic neiertator.

Sunt inconjurata de stereotipuri. De idei de o covarsitoare plictiseala, de forme nereusite, umplute cu fonduri ieftine. Multe se repeta. In incercarea de a continua (chiar si fara un scop anume) repetitia este cea mai scurta cale.

E usor sa preiei de la altii, apoi sa iti sustii intaietatea in idei. Usor, stupid, si superficial. O gandire placida, incapabila de a-si forma propriul sir de ganduri, va “imprumuta” extrem de usor munca altora, fara a se obosi sa considere mai mult decat rezultatul final. Sila. Imi este sila.

Gandirea nu mai exista. Sensul in sine a putrezit, intr-un colt uitat. Totul a ramas o simpla, indiferenta si interminabila imitatie. Copycat.

E simplu sa judeci. Sa iti atribui propriile frustrari, nereusite si nesanse altora. Intodeauna altii. Alegi tinte usoare, invocand motive pentru a te scuza singur, in fata ta.