N/A

Ignori, inchizi ochii, privesti in alta parte.
Alergi, iti blochezi toate gandurile pe moment de teama sa nu o iei razna. Cauti. Nu gasesti. Cauti. Te agati cu disperare de ceea ce crezi tu ca te va aduce la suprafata. Ai fost vreodata la suprafata? Cazi, din nou.
Suporti, scrasnind din dinti, orice umilinta exterioara pentru a-ti atinge scopul. Pana realizezi ca este, de fapt, o cauza pierduta. Dar pentru tine nu este. Nu vrei tu sa fie.

Alergi.
Cauti.

Anii trec, si vezi cum puterea ti se scurge printre degete. Ca si ceea ce ai construit. Si cei care te-au ajutat sa construiesti. Dar nu iti pasa. Nu asta vroiai.

Cauti. Gasesti. Te incolacesti in jurul premiului tau, ca un sarpe in jurul prazii. E sansa ta. Singura ta scapare. E ceea ce ai cautat toata viata de fapt, ce daca e ciobit, prafuit si fara rost? E al tau. Izbucnesti. Cum pot altii sa se uite la ceea ce este al tau? Al tau. Cum poate misca, gandi sau respira fara voia ta, din moment ce tu il posezi?

Sufoci, fara pic de slabire, imaginea pe care tu ai creat-o. Innebunesti la insusi gandul ca altcineva ar putea sa o vada. Dar soarele apune. Tipi.
E intuneric acum

Ai pierdut.