Ups and downs

Se intampla sa am zile in care inceputul este, sa zicem mediocru. Spre amiaza, situatia urmeaza sa devina atat de suparatoare, incat nu pot decat sa ma gandesc cum ar fi sa strang pe cineva de gat.
Insa nu stiu cum se face, dar, spre sfarsitul zilei, toti norii suparati si negri dispar. Si, chiar mai mult de atat, am parte de intamplari care trezesc in mine un sentiment placut, linistitor. Ca si cum, dupa atata zdruncinare, cioburile incep sa se aseze mai frumos ca atunci cand au format un intreg.

Si asa, ieri am reusit, printr-o.. intamplare, sa ajung la conferinta lui Dan Puric, tinuta in ASE. Aflasem de eveniment de aproximativ o luna, si ultimile doua zile (in care am fost aproape sigura ca nu voi putea ajunge) nu au fost tocmai in apogeul starii mele de bine.
Desi starea mea de zbucium a continuat si dupa ce am intrat in sala, pierzand biletul de la garderoba si foindu-ma putin cam mult, am reusit in cele din urma sa ma detasez. Nu am cum sa redau ceea ce a fost, intrucat mi-ar fi peste putinta, si, in plus, as omite o buna parte din valoarea imaginilor. Insa pot spune ca am fost incantata sa aud cateva cuvinte despre cuvantul meu preferat din limba romana, si anume “dor”.

La sfarsit am luat autografe pe carti (nu imi pot da seama cat de evidenta era emotia mea, dar stiu ca pentru cateva secunde uitasem unde locuiesc) si apoi m-am indreptat spre casa, colaje de idei ruland in mintea mea pana cand am intrat pe usa casei.