Exhaustion

Am un an greu, nu numai din punct de vedere universitar. Si desi multi “se fac” ca ar intelege asta, imi dau de inteles tocmai opusul. Astfel am ajuns cu cateva zile inainte de vacanta sa fiu pe punctul de a claca (dar nu am facut-o atunci). Cele cateva zile de vacanta nu au schimbat situatia cu nimic. Am incercat sa ma odihnesc, insa am avut multe intamplari potrivnice, intamplari care m-au intins pana la limite, doar sa ma incerce. Nu am fost (atunci) si nu sunt (acum) in stare de a descrie senzatiile care au trecut prin mine in ultimile zile, insa nu pot spune decat ca ma bucur ca au trecut. Consider inutila si irelevanta trecerea lor in agenda.
Azi noapte a fost prima noapte (dupa mult timp), in care am putut dormi omeneste. Dar micile cosmaruri tot nu au trecut..

De Craciun imi doresc numai liniste.