Empty

Am de cateva zile o apasare in piept care ma incomodeaza teribil, in special cand vreau sa respir. Azi noapte a atins apogeul, culminand cu un pui de febra, dureri de gat si frisoane cat cupride.
Dimineata am fost bine. Insa, cumva, la nivel psihic, acea apasare inca nu a disparut.

Complicatii, prea multe complicatii care ma doboara. Uitandu-ma in jur, aria mea de optiuni s-a ingustat, brusc, intr-o gura de palnie mult prea stricta, avand in vedere ceea ce imi doream eu de la viata. Am un gol insuportabil in mine, urland de fiecare data cand gandul meu se abate de la rutina zilnica. Si o senzatie de pustietate care ar starni invidia oricarui desert.

Nu mai pot scrie, nu mai pot gandi, nu mai pot urla si apoi fugi intr-un loc in care sa ma linistesc, singura.

Totul a luat o intorsatura atat de toxica, in atat de putin timp.