Give Into the Night

What has come over me?
What madness taken hold of my heart?

Nu pot preciza in mod cert momentul in care mana a inceput sa imi tremure, tinand telefonul, sau cand intunericul de afara a navalit peste lumina din camera. Am resimtit gustul amar, ca de fiere, apoi senzatia de ameteala, si un scenariu mult prea vechi mi se repeta in minte.

Respira adanc..

Sunt lucruri de care ma tem, mai mult sau mai putin. Singuratatea este undeva la mijloc. Nu stiu, in ce masura, as ajunge la disperare in momentele in care ma simt singura- probabil ca anii intregi de experienta si-au spus cuvantul. Mult timp mi-a fost frica de intuneric, uneori inca imi mai este. De acel vid care inghite orice si naste demoni, care pandesc intotdeauna momentul cand esti mai vulnerabil, mai singur, mai expus caderii.

Insa cel mai mult ma tem de nebunie. Deoarece stiu ca, odata cu imbratisarea ei, ceea ce a ramas din mine va muri in cele mai groaznice chinuri.