Phobias

In incercarea de a ma trezi in aceasta dimineata, mi-am adus aminte de un subiect pe care doream sa-l expun de mai demult. Fobiile. Cu precadere ale mele. Deci results may vary, puteti rade.

O prima fobie a mea a fost motivul pentru care eu, in fiecare vineri dimineata, la 7.15, urcam 5 etaje pentru a ajunge la un seminar. Cred ca este singura care contribuie, ca sa zic asa, la silueta.

Mi-e frica de lift!
Si nu glumesc. Daca o pot lua pe scari, o fac oricand si fara sa zic nimic. Si daca iau liftul, in mod cert nu-l iau singura. O exceptie ar face-o lifturile cu care sunt obisnuita, adica mai niciunul. O singura data m-am abatut de la aceasta regula, atunci cand scarile pe care urcam acea vineri dimineata erau blocate, si singura cale de access era liftul.

Tin minte ca prima oara am urcat cu un etaj prea jos cu inca un student, si apoi l-au luat nijte dudui si s-au dus in alta parte. Apoi, a doua oara, de emotie, am urcat prea sus, la un etaj in care n-am fost in viata mea si care nu avea trepte de coborat.

Pulsul meu o luase razna, si a treia oara cand l-am luat, pentru a cobori un etaj, a constituit cele 30 de secunde in Iad. De la scartaitul extreeeem de subred la pornire, pana la ceea ce am crezut eu ca e o oprire intre etaje(deja eram panicata) si finalizand cu spatiul extrem de mic din lift, totul m-a adus in asa o conditie incat atunci cand am intrat in clasa ai fi zis ca am vazut vre-un raposat.

Vorbind de spatii mici, cred ca am un inceput de claustrofobie(amplificat, afcors, de aflarea in lift, si la etaje mari-ajungem si la inaltime imediat). Nu pot sa zic ca fac urat in spatii inchise, insa stadiul de apasare variaza indirect proportional cu spatiul de respirat. Si nu ma vezi prea des in spatii inguste, sau cu tavanul foarte aproape de cap. Tin la starea inimii mele, nu de alta.

Inaltimea este o alta problema cu care ma confrunt, mai ales de la o vreme. De multe ori nu am mari problemele cu privitul in jos, dar, atunci cand gandesc un pic problema acelei inaltimi, parca simt ca ma ia cu friguri. A, si nu ma pot urca in paturi suspendate. Am incercat o data si mi-a fost frica. Da, radeti. Si da, daca sunt intr-un lift vechi, subred, ingust si la un etaj demn de luat in seama, fii sigur ca sunt intr-o stare de semi-soc. Cineva se gandise o data sa-mi faca si “Bau!” intr-o astfel de ocazie. Si era si intuneric. Bad idea, very bad idea.

Ah, intuneric. Stiu ca este o frica demna de copchii care inca cred in BauBau sau alte manifestari gen, insa nu ma simt atat de comod atunci cand in jurul meu este bezna, sau cand trebuie sa merg prin bezna. Sau cand se aud zgomote in acea bezna, sau etc. Si da, cand eram mai mica aveam cosmaruri Quake I related, deci cu atat mai mult.

O fobie foarte pronuntata a mea este cea de ace. Deci la vaccinuri, injectii (la analize nu ma zic) plang, devin (si mai) palida, fac ochii mari si aud clopotei in urechi. Si asta in cazul bun, in care nu lesin. Daca aveti copil care sa rada de cineva mai mare si mai fricos, v-ati gasit pe cine. Nu ar fi prima data.
Ah da. Si sa nu vad sange, va rog.

De mentionat o ciudatenie in cazul acestei fobii. Mi-e frica de acele in posesia altora. De asta eu, in liceu, am avut in jur de 15 cercei in urechi, toate gaurile fiind date de mine. Dada, si in cartilaj. Pe acelea inca le am.
In posesia altora poate fi si in cazul insectelor. Deci daca am in perimetru albine/viespi/barzauni si alte lighioane gen, voi schimba directia cat de repede posibil. Si pot fugi de ele. Sunt in stare.

Si am un alt inceput de fobie de multime. Atunci cand am un punct de concentrare este mai ok, insa daca ma aflu in oras, incercand sa ajung undeva, si o caruta de oameni imi stau in cale sau ma tin pe loc, sunt cele mai mari sanse sa mi se faca rau.

Cam atat, pentru moment, dar daca imi amintesc sau descopar ceva nou, voi reveni