Rain shall play
Stateam intinsa in pat, cu foile insirate in jurul meu. Bucati colorate, formule, calcule, nervi pierduti si injuraturi. Simteam cum mi se incinge creierul, si cum privesc, practic, prin foi, fara sa vad nimic. Nu puteam sa inteleg rostul acelei probleme, a irosirii de copaci.
Enervata, am apucat prima foaie goala si primul creion la indemana si am inceput sa schitez un portret, pentru a ma mai destinde. In mai putin de 10 minute, mi-a iesit asta. Imi aduce aminte de cineva, insa nu imi pot da seama sigur de cine anume.
M-am oprit cand am auzit un ropot ce aducea a ploaie. Ridicandu-ma, am vazut ca a inceput sa ploua. Tare, din nou. Un tunet puternic m-a scos din starea de visare si m-a indepartat de geam. Ferestrele deja se umplusera de stropi mici si desi. Absorbita, am luat aparatul si am inceput sa pozez. Rezultatul se vede mai sus.
Atunci cand nu mai batea inspre casa, am deschis geamul si am lasat un val usor de racoare sa ma napadeasca. Cateva secunde m-a facut sa tremur, insa nu m-a scapat sub nicio forma de senzatia de incins. M-am aplecat inspre afara si am privit in gol.
Ploua usor. In departare, se auzeau sirenele urland.
06/30/09 at 11:26 pm
La mine cand ploua, ai impresia ca vine musonul.Ploua direct spre geamul meu, parca as sta in panta si mai mult, pana ajung eu sa il inchid deja am parchetul ud. Culmea, la 5 minute dupa ce il inchid iese soarele
)
07/01/09 at 7:40 pm
Eu am streasina, care mai retine din avantul ploii, asa ca imi mai permit sa las geamul deschis atunci cand afara toarna
07/01/09 at 9:15 pm
Sunt sigur ca daca as avea si eu strasina…tot m-ar ploua
), aparent acest fenomen are o uriasa placere sa bata spre mine.