You’re lookin’ swell, Dolly

Visam tocuri de scris din lemn, cu penite aurite. Cum le cufundam varful in cerneala, apoi lasam pe hartie un scris curbat si putin modelat.
Cand deodata a sunat ceasul.
Dupa doua snooze-uri prelungite, am hotarat ca ar fi timpul sa ma ridic din pat. Am o zi plina, si nu glumesc prin asta.
In timp ce pe aragaz fierbea cafeaua, priveam absent pe geam, la dimineata gri.
Pana la urma, practic, nu as avea de ce sa fiu nemultumita. Da, normal, au fost si suprize(de la mari la foarte mari, persoane care nu ma asteptam sa isi aminteasca de mine) pana la cele neplacute in genul de iti vine sa iti dai palme(gen cum naiba, frate). Dar pana la urma, totul s-a rezolvat. Din unele puncte de vedere, rabdarea mea a cunoscut noi limite, probabil prin faptul ca am invatat cui merita sa i-o acord si cui nu.

Multumesc

Va urma My Summer Storm. Stay tuned