Wake the nightmares in my head

Am anumite “perioade” in care, nopti la rand, se instaleaza o serie de cosmaruri. Nu stiu daca are de-a face cu factori externi, cu supararea, sau sunt pura intamplare. Insa stiu ca unul nu vine niciodata singur.
Cel mai mult ma dau peste cap acelea cu o tenta psihologica. Sunt cele la sfarsitul carora simt nevoia sa merg prin casa sa vad ca totul este in ordine sau in care ma trezesc cu speranta ca nu am innebunit. Mi-am visat de multe ori pierderea mintilor. Probabil, undeva in subconstient, o avea legatura cu modul in care ma atasez, cu putere, de anumite persoane sau sentimente si la prima “lovitura” peretii incep sa crape. Sau poate chiar innebunesc.
Insa e ciudat cum visez exiluri, torturi, idei si scene cutremuratoare, cand eu ma feresc de a viziona/citi lucruri gen in viata reala. Probabil ca o trebui sa se compenseze de undeva, insa imaginatia mea de unde se hraneste cu asa ceva?