3D

De curand am aflat ca pe meleagurile noastre vor sosi si Deine Lakaien. Cu cateva zile inainte de merveioaza veste ascultam respectiva trupa gandindu-ma cum ar suna live. Ei bine, mi s-a oferit sansa sa aflu. Cine merge, cine merge? Eu!

Afcors, nu se va compara nici pe departe cu Diary of Dreams din februarie( pe care l-am numit, de la data anuntarii, concertul vietii mele si probabil cea mai asteptata zi -vreodata) dar ma bucura, intrucat nu m-as fi asteptat ca scena dark-ambiental-industrial sa faca un pas atat de mare intr-un an.

Si mi-as mai dori sa ajung, macar anul asta, la Depeche. Dar e mai in fundul listei, comparat cu ceea ce se mai anunta de curand. De un concert anume nici nu mai zic, persoanele care ma cunosc indeajuns au o vaga idee care este reactzia mea in ceea ce priveste evenimentul cu pricina. Prietenii stiu de ce. Dada, incepe cu M.

Renuntand la jobul la care am activat in jur de 2 luni jumate ma pot califica, din nou, ca studenta cu norma intreaga( cel putin teoretic). Acum ma pot concentra pe ceea ce ar trebui sa conteze mai mult in momentul de fata, si anume promovarea. Da, ce frumos suna..8-> Pe bune vorbind, nu am fost de nota 10 nici anul trecut, insa oboseala/stresul acumulat in prima jumatate din zi dedicata jobului mi-a dat un sut serios in fundul curtii in ceea ce priveste statutul invataturii. Si-mi dau palme gandidu-ma ca totusi imi doresc sa intru in examen la programare, spre exemplu.

Sunt examene si examene. Sunt cele la care scrii, stii ca ai facut ceva si prin urmare astepti un rezultat promitator(ce se intampla de fapt e neimportant in momentul acela), sunt cele la care nu scrii si stii ca va trebui sa le redai. Insa nu astea sunt cele mai rele.

Ieri m-am aflat in situatia urmatoare. Ametita(nesomn, emotii, stuff like that), ieseam pe usa amfiteatrului. Degetele ma dureau incredibil de tare, avand unghiile roase pana la carne. In mana tineam doua foi fara nicio importanta, si geanta imi atarna(grea, ca de obicei) pe umar. Priveam in gol si nu puteam sa inteleg ce dracu mi se intampla. Eram dupa genul de examen de pe urma caruia nu stii la ce sa te astepti, nu stii daca ai facut, daca nu ai facut. Nici ce va urma.  Subiectele au fost in asa maniera incat nu-mi dadeam seama daca e prea greu sau prea usor. Nu-mi dadeam seama daca a fost o mana de ajutor, sau cineva isi batea joc de mine.

De cateva zile ceva trebuie sa se intample pentru ca eu sa ma intorc de la facultate cu nervi. Sau, cum le zic de obicei, cu draci. Situatii stupide, complicatii si mai stupide(pe care, bineinteles, nu le-am cauzat sau nu se preconizau la inceputul zilei), persoane( dintre care pot numi cel putin una care atinge nivelul platinum pentru calcatul nervilor mei si asa intinsi la maximum in ultimele 3 saptamani). Dar aflandu-ma in situatia de majora vaccinata, cel putin 2 din problemele mentionate ar putea fi rezolvate pe cai mai mult sau mai putin amiabile. I don’t like it, but hey, what’s done is done.

Feed your anger to the devil
In yourself built wishing well
Take a swim in muddy waters
All the dirt will leave a trail

Biensur, exista si categoria problemelor in fata careia sunt neajutorata, cum ar fi starea celor din jurul meu. Cu precadere cei dragi, la care tin. Am fost pusa( din nou) intr-o astfel de situatie si nu pot descrie starea care m-a invadat si m-a tinut, pentru cateva ore, captiva.

In timp ce paseam printre nametii deja transformati intr-o masa insuportabila de moloz, frigul imi zgaria obrajii, taind parca usor pielea, facandu-ma sa strang din buze, care demult imi crapasera. Micile intepaturi pe care le simteam si roseata mainilor imi aducea in minte imagini care pareau incredibil de curente, care m-au facut sa ma cutremur.

Ma gandeam ca sunt impacata cu ideea mortii. Poate prea impacata, data fiind varsta. Nu, nu-s de parere ca se va intampla curand, sau peste zeci de ani. Ideea nu ma infricoseaza dar nici nu o vad ca o cale. Se intampla. Sincer spus, ma sperie mai mult ideea disparitiei cuiva de langa mine, decat a mea propriu-zisa.

Un telefon ma intrerupe din ganduri. Sunt grabita, din nou. Nu pot fi decat grabita zilele astea, si in singurele momente in care nu sunt ma simt prea ostenita pentru a ma putea bucura de ele. Am avut parte si de cateva suprize placute(printre care una in coperti verzi, cantarind semnificabil si valorand pentru mine personal mai mult decat s-ar crede) dar si de o carca de suprize neplacute. Din ultima categorie prefer sa nu mentionez, plasandu-le deja in sertarul “de uitat”.

Human nature will never cease to dissapoint, nor amaze me.