Toamna
Angoasa. Tristete. In termeni generali, multi o numesc melancolie de toamna. Frigul iti trece prin haine, te cutremura, facandu-te sa te infiori de parca l-ai simti pentru prima data in viata. Cer plumburiu, oras spalacit, totul rezonand in atatea nuante de gri incat pare a se congomera intr-o singura existenta. Eu personal, am ajuns sa fiu satula de cam tot. Nu ma mai pot bucura, nici macar daca imi doresc. Am ajuns la fel de gri ca totul din jurul meu. Am vagi resimtiri de scarba.
Realizezi, la un moment dat, ca acel lucru ce te tine inca pe picioare este darul de a uita. Ce s-ar face oamenii daca nu ar exista uitarea? Cata durere ar putea suporta, la un loc? Uitand te eliberezi, iti faci loc in suflet pentru viitor, pentru urmatoarele bucurii sau suparari, peste care fiecare om ajunge sa treaca.
Insa mai sunt cativa blestemati cu neputinta uitarii. Aceia sunt, in mare parte, sortiti esecului, prin simplul fapt ca nu pot face ceva ce este omenesc: sa uite.
Blah.
Terminat si placut Wizard’s First Rule. Astept Legend of the Seeker. Macar lumea din fantezie sa fie frumoasa, nu?
09/17/08 at 8:54 pm
Eu sunt de parere ca sunt unele lucruri pe care nu le poti uita si asta e independent de tine. Traiesti cu impresia ca o sa dispara, dar nu dispar. Le lasi in urma, iti ocupi timpul cu altceva, incerci sa iti gasesti motive pentru care s’au intamplat unele lucruri si sa vezi partea pozitiva a deznodamantului, dar e suficienta o fractiune de secunda de slabiciune ca sa iti zboare gandurile acolo unde ar trebui sa fie doar un gol provocat de uitare, si constati ca nu ai uitat. Chiar daca au trecut niste ani. Si atunci ce e de facut?
09/20/08 at 10:07 am
Nu ai de ales decat sa incerci sa le incui undeva in mintea ta si sa le eviti pe cat posibil, daca vrei sa poti trece prin viata cu o liniste interioara cat mai integra. Altfel, nu ai cum.