Durerea ametitoare de cap isi facea, in mod brutal, loc printre gandurile mele-oricum strident nuantate si conturate-in timp ce imi clateam fata cu apa rece. Am prins grabita parul intr-un coc ridicat pentru a nu-l uda. Uitandu-ma in oglinda, vad varfurile purtand nuante roscate, brune si negre. Radacinile, demult crescute(mi-am promis sa nu ma mai vopsesc macar pentru o perioada mai lunga de timp) dezvaluie un shaten cu nuante de gri tern. Asa ma simt si eu: gri, terna. In acelasi timp sunt nervoasa, agitata si epuizata.
Is this ride over yet?

PS: azi am fost comparata cu o prietena, mai trecuta prin viata decat mine(si temporal si experimental). Eu eram cea matura.