Intamplare cu cafea

O leapsa primita de la Drugwash pe care o trag dupa mine de destula vreme, pe motiv de lene si lipsa temporara(?!) de inspiratie.

Cafeaua mi-a devenit prietena buna( si datatoare de palpitatii uneori) de prin clasa a opta, cand am reusit sa excelez-vorba vine- la 2 cani pe dimineata. Aveam un tabiet bine organizat cu muzica si cafea, inainte de scoala. Obiceiul a continuat de-a lungul anilor, cantitatea variind in functie de starea de spirit si prescriptiile medicale, astfel ajungand acum la o cana pe dimineata si o cantitate de cafeina preponderenta celei de sange din organism.

Acum mult timp, in tineretile mele, incepusem sa dezvolt o afinitate pentru gustul nesului. Desi strict interzisa de catre ai mai mari ai casei, acea cutiutza mica, cu un capac neobisnuit pentru mine, ma atragea. Cand a fost dat sa raman singura acasa, am reusit sa escaladez dulapul( am zis ca eram mica, da?) si am ajuns in posesia pretioasei cutiute. Si mai pretiosul continut a fost eliberat in scurt timp si inghitit, lingurita cu lingurita, pana ca o persoana adulta sa poata ajunge in permietru. Rezultatul? O zi intreaga mi-a fost rau si nu am putut dormi o saptamana. Dar am cucerit cutiuta cu ness!

In cotidian, mai am tendinta-rara- sa depasesc cantitatea suportabila pentru organismul meu, insa, in mare parte, mi-a marcat, si imi marcheaza, timpul pe care mi-l acord, in fiecare dimineata, cand imi fac curaj pentru a infrunta intreaga zi.

Nu dau leapsa mai departe, o tin aici de fraiera.