Ploaie

In ultima mea seara aici s-a decis sa ploua. Cu tunete, fulgere si intuneric s-a naspustit asupra noptii un val de racoare al carui senzatii credeam ca am uitat-o de mult. Dar uite, acum, stau cu geamul larg deschis, privind cu ochi mari jocurile de lumina pe plafonul negru si simtind dulcea racoare navalind prin piele, in suflet. Aveam nevoie de asta. Asa cum aveam nevoie de plecare. O sa fie mica mea furtuna, mica mea racorire spirituala. Voi putea, in sfarsit, sa ma bucur, cateva zile, de o detasare de innabuseala incinsa care, de atata timp, si-a facut cuib in viata mea.
Sper ca, atunci cand ma intorc, sa pot respira din nou.