Apa

Ca urmare a ametelilor si starilor in principal influentate de caldura, am decis ieri sa fac o baie rece. Nu dus, dusul rece e la ordinea cotidianului in cazul meu. Nu am suportat apa pe deplin rece, putand sa ating numai cu varful piciorului suprafata apei. Dupa ce, ca sa sumarizez, ‘am dres-o’, am putut, tremurand, sa-mi fac loc in cada. Fara sa imi dau seama, gandul mi-a zburat, de la durerea crunta de cap, la Regina de Gheata a lui Alice Hoffman, la acele bai cu gheata. Apoi la faptul cum unii sfideaza moartea, vrand sau nu. La faptul ca nu e cinstit cum cineva se lupta pentru a trai iar altul, fara motive bazate, renunta la ea.
M-am gandit apoi la Ofelia, la faptul ca, daca nu ar suna asa de ciudat in limba romana, as putea sa-mi numesc (in cazul in care m-as razgandi in ceea ce priveste copii) fiica asa. M-am gandit apoi la cartea pe care vroiam sa o scriu acum un an, la 306, la apele care poarta culoarea innecului.

Reusesc, cu success, sa ma pierd in detalii, aproape in tot ceea ce fac.
Si asa, dezmeticindu-ma, mi-am dat seama ca incep sa arat ca o pruna uscata.